VIDEO + FOTO. „Părintele handbalului buzoian”, pe ultimul drum! Vezi aici totul despre activitatea lui Constantin Căptăţână

0
608

capatana-watermarkUnul din cei mai cunoscuţi oameni de sport din Buzău, Constantin Căpăţână, supranumit „părintele handbalului buzoian”, a fost condus în această dimineaţa pe ultimul drum. Alături i-au stat familia, prietenii dar şi foarte mulţi din foştii elevi şi din personalităţile sportive marcante al Buzăului şi nu numai.

Părintele” handbalului buzoian s-a născut în comuna Vânători din judeţul Vrancea, pe 14 iunie 1927. A ajuns la Buzău în 1957, după un periplu în ţară, antrenând mai mulţi tineri care ulterior aveau să devină campioni naţionali şi internaţional la volei, atletism şi handbal. La bază, Căpăţână a fost profesor de sport, ulterior devenind arbitru de handbal internaţional şi antrenor specializat. Încă din primul an la Buzau, acesta a cucerit 4 titluri naţionale cu tinerii actualului Colegiu „B.P. Haşdeu”. În `74 a primit „Meritul Sportiv”, o distincţie rară acordată doar oamenilor de sport cu realizări impresionante înainte de `89. Cinci ani mai târziu, pentru activitatea depusă în handbal, federaţia internaţională de specialitate l-a premiat cu un turneu în jurul lumii, cel mai lung voiaj al unui sportiv român, care a presupus traversarea a patru continente şi trei oceane. Buzoianul a arbitrat peste 220 de meciuri internaţionale din cele 1080 de jocuri oficiate în întreaga carieră, primind în urmă cu câţiva ani titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Buzău. Inevitabil, Constantin Căpăţână şi-a pus amprenta şi asupra generaţiilor mai tinere de arbitri. Printre aceştia se află şi Răzvan Voicu, totodată managerul echipei locale de handbal masculin. Dispariţia tragică a profesorului buzoian a reprezentat un moment de durere şi în sufletele oamenilor de sport din alte ramuri sportive. Trupul neînsufleţit al buzoianului a fost depus în Cimitirul „Dumbrava” din municipiului Buzău. Constantin Căpățână, profesor de educație fizică, antre­nor și arbitru de handbal, s-a născut la 14 iunie 1927 în comuna Vânători-Vrancea. A urmat, la Focșani, școala primară nr. 2 și Liceul „Unirea“ și apoi Institutul de Cultură Fizică din București (astăzi A.N.E.F.S.). După absolvire a funcționat ca profesor de edu­cație fizică la Liceul „Ioan Slavici“ din Panciu (1949-1951) și Liceul Mixt din Petroșani (1951-1957). La aceste școli a pus bazele jocului de handbal în 11, pregătind elevi care apoi au devenit sportivi celebri: Nicolae Horațiu (volei), Șerban Ciochină (campionul României la triplu salt), Dorin Purică (fost arbitru internațional de handbal), Alexandru Lăză­res­cu (fost inspector la Ministerul Tineretului și Sportului) ș.a.

Răzvan Voicu, arbitru de handbal: ""
Răzvan Voicu, arbitru de handbal: „”

În 1957 se transferă la Bu­zău, funcționând, succesiv, la Liceul Pedagogic (1957-1967), Liceul Economic (1967-1977), Liceul Industrial nr. 7, Școala de Cooperație (1977-1989), Școa­la Sportivă de elevi și Liceul cu Program Sportiv (chiar și după pensionare). Din 1957 a introdus ca disciplină handbalul în 7 (H7), punând bazele unei școli de handbal cu care a câștigat patru titluri naționale de juniori. Cu elevii de la liceele Pedagogic și „B.P.Hasdeu“, cucerește, în 1962, primul titlu de campion pentru Buzău, la școli sportive și juniori. Printre protagoniști: Romeo Iamandi, Corneliu Salomia, Mircea Toader, Vasile Tăbăcaru, Ion Argăseală, Traian Ene, George Mihalașcu, Ion Samoilă și Cornel Penu, cel care, înlocuindu-l pe Samoilă, indisponibil, a fost remarcat pentru calitățile de apărător, care îl vor consacra ca cel mai bun portar de handbal din lume.

Ion Samoilă, fost elev: ""
Ion Samoilă, fost elev: „”

În 1962, Buzăul a câștigat Campionatul național școlar la H7, iar la H11, Metalul Buzău a devenit campioana regiunii Ploiești (Nicola, Victor, Niculescu, Sachelarie, Enache, Grecu, Codreanu). Câștigă din nou campionatul de handbal – campioni ai României în Turneul Final din 1965, la Râmnicu Vâlcea, și în 1966 la Piatra Neamț și Petroșani. Printre campioni, portarul Doru Nestorescu, Nae Moș­tea­nu, căpitanul echipei, Mihai (Puiu) Rusen – unul din marile talente ale handbalului buzoian, Norocel Gheorghiu, So­rin Dumitrescu, Florian Andreescu, Mihail Antohi, Constantin Dumitrescu, Cornel Frunzescu, Văduva, Ștefan Ispas, Adrian Țârlă. De asemenea, au învins campioana de juniori a Suediei cu scorul de 30-9, iar grație renumelui profesorului Căpățână, au jucat un meci demonstrativ cu echipa României, campioană mondială, după victoria de la Dortmund. Au evoluat Moșu, Ivănescu, Hnat, Redl, Costache, Buligan.

prieteni-capatanaLa Buzău s-a jucat, tot la inițiativa sa și o partidă din Cupa Campionilor Europeni între Dinamo București (an­trenor, buzoianul Oprea Vlase, care a condus și naționala spre primele titluri supreme) și „Gwardia“ Varșovia. Juniorii Buzăului au avut, de asemenea, marea satisfacție de a în­vinge echipe din marile centre universitare unde jucau un Roland Gunesch, Gațu, Kicsid etc.

handba;-grup-buzauAnual, handbaliștii buzo­ieni au participat la concursuri organizate la toate nivelurile de vârstă, începând de la 10 ani. Are meritul de a fi trimis elevi de-ai săi la patru echipe masculine, campioane națio­­nale. La Buzău, a organizat și condus și o prestigioasă școală de arbitri de handbal, unde vor absolvi și patru viitori arbitri internaționali: Romeo Iamandi, Traian Ene, Gh. Mihalașcu, urmați mai târziu (în 1999) de Vasile Pavel și Mari­an State. Cu aceștia și alți colegi de-ai lor, a constituit cel mai bun colegiu de arbitri din țară (de la începuturi și până astăzi are șapte arbitri internaționali). De aceea, nu întâmplător ziarul OPINIA, în numărul din 22 iulie 1999, titra articolul dedicat handbalului buzoian, „Buzăul – Sorbona arbitrajului în handbalul românesc“.

capatana-micA fost totodată un reputat arbitru. A debutat ca arbitru de volei, la oină a arbitrat doi ani finalele naționale și a fost chiar tușier la un meci de fotbal. S-a făcut însă cunoscut prin handbal – sport care îl va consacra în țară și în lume ca un foarte bun profesor, an­tre­nor și arbitru, pentru aceasta, primind în 1974 „Meri­tul sportiv“. În anul 1979, în  semn de prețuire, Federația Internațională de Handbal l-a recompensat cu un turneu în jurul lumii, pe traseul București-Bahrain-Singapore-Jakarta-Sidney-Aukland-Noumcea-Port-Villa-Papete-Los Angeles-Paris – cel mai lung voiaj al unui sportiv român (traversarea a patru continente și a trei oceane). În timpul acestei călătorii, secondat de Vasile Sidea, conduce, în Oceania, patru jocuri de handbal, Franța-Japonia.

A cutreierat  tot globul, arbitrând 220 de meciuri internaționale, din totalul de 1.080 întâlniri la care a oficiat ca arbitru, cifră record pentru România, iar în Cuba a fost pentru o scurtă perioadă lector la un curs de arbitri. Peste trei decenii a fost președintele Comisiei de Handbal și cronicar sportiv la presa locală . A antrenat și o echipă de juniori III la Liceul Sportiv. Pentru meritele sale a fost declarat Cetățean de onoare al municipiului Buzău. Acum, la ceas de grea despărțire, un gând de recunoștință pentru OMUL cu merite deosebite în handbalul românesc.

Dumnezeu să-l odihnească !

LĂSAȚI UN MESAJ