În urmă cu câteva săptămâni aţi avut ocazia să citiţi, doar pe Buzăul Sportiv, un interviu în premieră şi în exclusivitate cu buzoianul Sorin Stoica, al doilea arbitru român care activează în Major League Soccer, primul eşalon fotbalistic din Statele Unite ale Americii, divizie ce reuneşte cele mai bune echipe din America şi Canada.
În ediţia de azi vă prezentăm a doua parte a interviului realizat cu „fluieraşul” român. Sorin ne-a vorbit despre sistemul competiţional din America, arbitraj şi maniera în care americanii îşi asigură „schimbul de mâine”. Totodată, singurul arbitru buzoian din MLS ne-a povestit despre relaţiile dintre patronii grupărilor din prima ligă şi arbitri, precum şi despre mass-media americană şi fostele glorii care activează în prima divizie din State.
Delegările, cu trei săptămâni înainte
Spre deosebire de România, arbitrii americani ştiu cu trei săptămâni înainte ce partide vor oficia. „Noi, arbitrii, ştim ce meciuri vom arbitra cu trei săptămâni înainte ca acest jocul să se dispute. Mass-media le face publice abia cu câteva zile înaintea partidei. În tot acest timp, dialogăm cu arbitrii care au mai condus cele două echipe, ne sfătuim şi aflăm care jucători sunt serioşi, care sunt predispuşi la simulări şi încercăm să combatem eventualele probleme care au fost în trecut şi pot afecta maniera noastră de arbitraj în cadrul partidei care urmează”, spune Sorin Stoica, arbitru MLS. Chiar dacă înaintea unui joc, Sorin nu are un anumit ritual pe care îl respectă, totuşi ţine cont de câteva aspecte: „Urmăresc toate meciurile celor două formaţii până la ora partidei pe care trebuie să o arbitrez, iar înainte de meci facem un plan cu tuşierii, cam cum credem noi că o să decurgă partida şi ce aşteptări am de la ei. Eu fluier, eu iau deciziile, dar pun mare preţ pe munca de echipă”.
Transparenţă totală
Sorin ne-a spus că, în MLS, relaţia dintre arbitrii şi suporteri sau mass-media este cu totul diferită decât în România. „Cavalerii în negru” nu sunt huliţi, suporterii şi presa acceptă că „greşeala este omenească”, dar şi arbitrii îşi dau toată silinţa ca să nu mai repete erorile din trecut: „Regulamentul este foarte strict aici, şi extrem de bine pus la punct şi totodată respectat de toată lumea. Nu am fost contactat niciodată, nici nu se pune problema de aşa ceva. La noi nu există suspiciuni, pentru că şi mass-media ştie cât de mult muncim, plus că avem <open doors day> (n.r., ziua porţiilor deschise), când oricine vrea, dar mai ales presa, este invitat să vadă maniera în care ne pregătim şi ne desfăşurăm acţiunile”. Stoica a precizat că arbitrii americani nu au nicio întrevedere cu oficialii gazdelor înaintea meciurilor pe care urmează să le arbitreze. De cazare şi transport se ocupă o firmă acontată de Asociaţia Arbitrilor Profesionişti din America, iar deplasarea de la hotel la stadion este asigurată de un arbitru local: „Avem o firmă care ne găseşte hotelul, face rezervările pentru cazare şi biletele de avion. Ajungem cu o zi înainte de meci, în general seara, în ziua meciului luăm micul-dejun împreună şi apoi fiecare se retrage în camera lui pentru odihnă, căci seara urmează partida. Înainte de meci, un arbitru din localitatea în care se joacă vine la hotel şi ne duce la meci, apoi, după partidă, ne aduce înapoi. Nu ai nici cea mai mică interacţiune cu gazdele înaintea jocului. Nu există protocol sau ceva asemănător, pentru că Asociaţia de Arbitri ne oferă tot ceea ce avem nevoie”.
Sancţiuni drastice pentru abateri minore
Conducătorii grupărilor din State sunt total diferiţi de cei din România. Nu numai prin comportament, ci şi prin deciziile manageriale care se dovedesc utile şi profitabile pentru propriile grupări. Oficialii cluburilor din State nu au voie să critice arbitrajul, iar atunci când o fac sunt aspru pedepsiţi.
Iată un episod recent prin care a trecut preşedintele formaţiei Portland Timbers (locul 3, conferinţa de vest): „Sunt cazuri izolate, pe care şi propriii suporteri le blamează alături de mass-media şi federaţia de aici. Spre exemplu un conducător de la Portland Timbers a avut o frază, într-o declaraţie de două minute, în care spunea, pur şi simplu, că echipa sa nu a primit niciodată nici cel mai mic ajutor din partea arbitrilor. Pentru aceea propoziţie a fost sancţionat cu 25.000 de dolari”.
„Arbitrajul românesc pus în umbră de scandalurile interne”
Chiar dacă este plecat de mai bine de un deceniu din ţară, Sorin a rămas în continuare un împătimit al fotbalului românesc: „Am televiziune prin satelit, fapt care îmi permite să urmăresc câteva din partidele din ţară. Urmăresc cu plăcere fotbalul românesc şi am câţiva colegi pe care i-am invitat să vizionăm împreună partidele din Liga I. L-am văzut pe Ovidiu Haţegan ultima dată, când a oficiat, la centru, întâlnirea dintre Spania şi Finlanda. Cred cu tărie că în România se pot găsi arbitrii tineri şi valoroşi. Din păcate, toate scandalurile din ţară, toate polemicile şi lucrurile de rău adresate arbitrilor, au pus într-un con de umbră situaţia arbitrajului românesc”.
Salarii pentru arbitri
În America, doar tuşierii beneficiază de baremuri de arbitraj, centralii fiind plătiţi lunar, cu o sumă direct proporţională cu numărul de meciuri arbitrate în primele două eşaloane. „În Statele Unite nu sunt baremuri de arbitraj pentru arbitri centrali. Sunt salarii, mai mari sau mai mici, în funcţie de eşalon, experienţă şi numărul de meciuri arbitrate. Plata este diferită, pentru că toţi avem lunar un salariu. Baremurile sunt doar pentru tuşieri, care sunt plătiţi în funcţie de experienţă, 800 de dolari la început, şi pot ajunge până la 1.200 – 1.400 de dolari, fără delegaţie”, a declarat Stoica.
Sfârşitul facultăţii, primul pas spre MLS
Major League Soccer este împărţiţă în două serii: Conferinţa de Est şi Conferinţa de Vest. Prima reuneşte zece echipe, în timp ce a doua totalizează nouă formaţii. Din MLS nu retrogradează nicio grupare, decât atunci când un mai poate face dovada financiară că poate susţine cheltuielile unui întreg sezon. La fel se întâmplă şi în cazul celor care vor să ajungă din divizia secundă în MLS. Formaţiile din eşalonul secund trebuie să facă dovada că îşi pot permite costurile unui întreg sezon competiţional, organizatorii fiind, astfel, scutiţi de neprezentarea echipelor din cauza problemelor economice. Primele cinci echipe din fiecare serie se întâlnesc apoi în play-off, iar în urma jocurilor dintre ele este decisă campioana.
Un alt sistem interesant este şi în privinţa „tinerelor speranţe”. An de an, cei mai buni jucători din cadrul colegiilor americane sunt adunaţi într-un stagiu de trei săptămâni, unde sunt împărţiţi în diferite echipe care dispută între ele meciuri şcoală. Puştii americani sunt urmăriţi de antrenorii echipelor din prima ligă şi de impresari, iar la sfârşitul perioadei de pregătire celor mai buni li se oferă oportunitatea de a evolua în MLS. Echipele cele mai slab cotate din MLS au întâietate în faţa celor puternice, atunci când vine vorba de cei mai buni tineri fotbalişti. Iniţiativa aparţine federaţiei americane, care, prin această metodă, încearcă echilibrarea din punct de vedere valoric al echipelor participante în prima divizie fotbalistică.
Toronto – Philadelphia (Sorin Stoica la centru)
