Cine se gândește, chiar și pentru o secundă, că retragerea din competiție a echipelor de tineret și senioare ale secției de handbal a Sport Club Municipal Gloria Buzău a fost o chestie petrecută peste noapte este cel puțin naiv. Maniera în care a fost gestionată atât activitatea secției, cât și a clubului SCM Gloria Buzău în aproape opt ani de activitate este cel puțin păguboasă, presărată totuși cu câteva momente sportive de înaltă performanță menite să acopere mediatic și în ochii credulilor managementul deficitar. Decizia primarului Constantin Toma, deși aparent brutală și împotriva mișcării sportive, este una NORMALĂ, pe DEPLIN DE ÎNȚELES în contextul economic al țării. Retragerea din competiție, mai ales din cauza rezultatelor extrem de slabe pentru o echipă cu ambiții europene, a fost o limită pe care nici măcar primarul Municipiului Buzău și cu atât mai mult bugetul orașului nu au putut să o suporte.
Așa că inevitabilul s-a produs.
Mai mulți cititori ai publicației noastre ne-au semnalat faptul că nu am acordat suficient spațiu dispariției echipelor de tineret și senioare, ba chiar unii ne-au spus că suntem aserviți politic. Buzăul Sportiv a anunțat în exclusivitate ședința decisivă pentru viitorul handbalului feminin buzoian , urmată apoi de confirmare.
Până acolo, încă de la înființare, am scris suficiente materiale legate de activitatea clubului, aspecte de ordin financiar, organizațional, sportiv sau managerial, care nu au stârnit o reacție atât de virulentă din partea majorității cititorilor, ceea ce înseamnă că, într-un acord tacit, aceștia au aprobat maniera de gestionare a clubului, atât timp cât le-au fost promise performanțe. Am scris despre angajări, alocări bugetare, maniera în care au fost cheltuite sumele acordate, salarii, transferuri, comisioane, acorduri cu furnizori și multe multe altele. Le-am numărat. + 20 de materiale care au atenționat și au adus în ochii publicului pașii care au dus echipa către finalul zilelor noastre.
Dacă cineva și-ar fi dorit să salveze prezentul, ar fi trebuit să înceapă încă din urmă cu trei, cinci sau opt ani. Timp suficient pentru a realiza o echipă competitivă la nivel european, pentru a clădi și consolida un centru de copii și juniori, pentru a crește jucătoare, pentru a depista handbaliste promițătoare, pentru a căuta surse alternative de finanțare, practic pentru a avea planul B. Nu-l avem, iar buzoienii, înainte de a fi suporteri sunt oameni, sunt părinți, bunici, fii și fiice, tineri aflați la început de drum, copii; majoritatea plătitori de taxe și purtători de griji, iar până la a susține din bani publici o echipă bugetofagă, au alte priorități legate de educație, sănătate și infrastructură, aspecte a căror prezența indică real calitatea vieții.
