Pe când majoritatea fetelor se jucau cu păpuşile în casă, Simona bătea mingea alături de fraţii ei în curtea casei. Anii au trecut, însă obiceiurile au rămas aceleaşi. Din când în când mai este provocată de fraţi la o “miuţă”, însă curtea casei a devenit neîncăpătoare, motiv pentru care duelurile sunt decise pe terenul din curtea şcolii. Simona Anastasiu este o buzoiancă cu o pasiune rară prin rândul purtătoarelor de tocuri: fotbalul. Prima întâlnire cu “sportul rege” a avut-o în curtea casei, evoluând o dată cu vârsta pe maidanul din faţa blocului, terenul din curtea şcolii şi apoi marele “drepunghiul verde”. “M-am apucat de fotbal de mic copil, când diametrul balonului încă depăşea înălţimea genunchiului. Fraţii mei sunt de vină. Nu erau niciodată fix la număr, iar eu eram chemată să reîntregesc echipa. Mi-a plăcut foarte mult şi aveam perioade în care fotbalul nu lipsea din meniul zilei. În primii ani de şcoală am participat la diferite competiţii în condiţiile în care eu eram singura fată din echipă”.
Primul căpitan al primei echipe de fete din Buzău
Sportul de performanţă l-a început în 2010, o dată cu înfiinţarea primei formaţii de fotbal feminin din judeţ. “În urmă cu trei ani am auzit că la Buzău se doreşte înfiinţarea unei echipe de fotbal pentru fete. Atunci l-am cunoscut pe domnul Musceleanu (n.r. Marius, antrenorul actualei echipe Viitorul Buzău) şi alături de alte fete am pornit la drum. Era ocazia pe care o aşteptam de foarte multă vreme. Am debutat în Liga I ca mijlocaş central şi totodată eram căpitan de echipă”, îşi aduce aminte Simona.
Tânăra jucătoare rememorează primii paşi făcuţi în fotbal ca jucătoare cu acte-n regulă: “Ce ne-a urnit din loc a fost voinţa domnului Musceleanu şi entuziasmul nostru, al fetelor. Sunt foarte multe lipsuri în fotbalul feminin, şi mai ales la Buzău, însă cred că entuziasmul a făcut ca noi să trecem peste orice neajuns”.
Debut greoi
Primele şedinţe de pregătire nu au fost simple. O “mână” de fete şi două – trei mingi, plus ambiţia unui profesor de a trece Buzăul pe harta fotbalului feminin. “Era ceva haotic. Primele noastre întâlniri cu mingea într-un mediu organizat nu au fost foarte prieteneşti. Antrenorul nostru a avut foarte multă răbdare cu noi. E necesară mai ales când eşti la început de drum. Am văzut cum reuşesc băieţii elementele simple din fotbal, gen pasa şi preluarea cu latul, şutul cu şiretul, conducerea balonului şi aşa mai departe. Am vizionat împreună foarte multe meciuri şi ceea ce vedeam în acele partide încercam să punem în aplicare. Bineînţeles că nu prea reuşeam, însă ne străduiam”. Buzoianca este fan Barcelona iar jucătorul preferat este, cum era de aşteptat, decarul catalanilor, Leo Messi.
Din Crâng în Copou
Trei ani a jucat Simona pentru Viitorul Buzău. În 2012 buzoianca a ajuns la Navobi Iaşi, formaţie din prima ligă feminină.“Viaţă şi-a urmat cursul şi ca orice tânăr absolvent de liceu, am plecat la facultate. Mi-am dorit să ajung la Iaşi, pentru că aici aveam nişte cunoştiinţe la echipa de fotbal şi astfel puteam merge în paralel şi cu fotbalul, şi cu studiile. Se lucrează foarte bine la Navobi. Sunt condiţii excelente, asemănătoare cu cele de la băieţi. Avem un antrenor bun, pe Adrian Ambrosie, un tehnician care este foarte dedicat muncii sale. Sunt foarte mândră de faptul că îmbrac tricoul acestei echipe. Trebuie să ne calificăm în faza următoare a competiţiei interne, iar pentru asta trebuie să învingem tot. Adică formaţia din Reghin, Viitorul Buzău şi Vasas Femina Odorhei”.
Scrie poezii în timpul liber
Un alt hobby al buzoiencei îl reprezintă poezia. În timpul liber, mijlocaşul central buzoian al formaţiei ieşene scrie versuri în care se regăsesc adesea colege de-ale ei sau situaţiile amuzante prin care autoarea a trecut alături de acestea. “Scriu din plăcere despre lucruri care ne fac să zâmbim. În deplasări, unele colegele ascultă muzică, altele citesc sau se uită la un film, iar eu compun. Scriu în rime despre tot ce îmi trece prin cap”, ne-a destăinuit Simona.
Data naşterii:01.10.1993
Locul naşterii:Berca, Jud. Buzău
Nume complet:Simona Mădălina Anastasiu
Post:Mijlocaş central
Pasiunea unei fete
Cine a auzit vreodată
Să joace fotbal o fată?
Dar la Berca există una
Sta pe strada cu fântâna.
Cum treci podul peste o apă
Urci până la jumate-o pantă
şi-n stânga pe o uliţă
Locuieşte acea fetiţă.
Cu ochi de mărgăritar
Tatăl ei e pădurar.
Obraji-s de cartunaş
Joacă fotbal mijlocaş.
Dar echipa e în formare
Ia bătaie-n deplasare.
A fost aşa ca un iureş
5-0 la Târgu Mureş,
Au fost şi scoruri mai mari
Asta e… dacă nu-s bani!
Ca să cumperi fotbaliste
Sunt momente foarte triste,
Dar nu ne descurajăm
Cu mult elan o să luptăm
Şi o să ridicăm aşa lin
Frumosul fotbal feminin.
Gloria pica în “C”
Şi noi promovam în “B”.
Şi-n frunte cu antrenorii
O să le luăm spectatorii.
Şi-o să-i mutăm pe Metalu’
Şi să joace pe maidan.
Primarule din oraş
Nu mai fi atât de laş,
Ajută fotbalul feminin
Sub acelaşi cer străin.
Ajută aceste fetiţe.
Ce sunt ca nişte mlădiţe
Ce vor să facă fericit
Buzăul nostru iubit.
Viitorul a fost cu scorul
Astăzi am jucat acasă
Cu Constanţa cea făloasă,
La pauză, ne-a condus
Şi la urmă au tot plâns.
Le-am pus la inimă foc
Una nu a avut drept de joc
Arbitrii au fost cu noi
Şi a fost unu la doi.
Ele au venit cu dorul
Iar noi suntem Viitorul
Viitorul e pe vale
Bate tot ce prinde-n cale.
Am avut şi spectatori,
Ce-au strigat cu toţii în cor:
Avem echipă avem valoare
Avem echipa cea mai tare
Haide, haide Viitorul
Ne-a plăcut jocul şi scorul.
Şi să-aveţi multă răbdare,
Să bate-ţi şi-n deplasare
Noi suntem cu voi mereu
Şi la bine şi la greu.
Să fiţi vesele, nu triste,
Dragele noastre fotbaliste.
Sfârşit de campionat 2012
Campionatul s-a terminat,
La revedere ne-am luat.
Ne hrănim din amintiri
Şi mereu ne amintim.
Pe Facebook noi mereu stăm
Şi pozele le comentăm.
Una mai tare ca alta
Şi tag-uim numai poarta,
Şi ne croim viitorul
Cu capul şi cu piciorul.
