Pentru prima dată, am văzut un meci în Turcia ca jurnalist. Adică, fără să plătesc bilet şi să urmăresc partida de la firul ierbii. În primul rând, acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că sunt membru al Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive. În baza legitimaţiei, am făcut o solicitare către Asociaţia Presei Sportive din Turcia, organism sinonim cu cel din România, dar care se diferenţiază de cel de la noi prin prisma faptului că el acordă acreditările pentru evenimentele sportive interne.
@andreibuzau Cum a fost la primul meu meci în Superlig ca jurnalist Pentru prima dată, am văzut un meci în Turcia ca jurnalist. Adică, fără să plătesc bilet şi să urmăresc partida de la firul ierbii. În primul rând, acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că sunt membru al Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive. Continuarea pe Buzăul Sportiv şi pe Andrei Piţigoi.ro #Superlig #Turkiye #Football #besiktas #antalyaspor🔴 #Tsyd #Antalya #fyp ♬ original sound – Andrei Pițigoi 📸
Practic, TYSD adică Asociaţia Presei Sportive din Turcia alcătuieşte lista cu jurnaliştii acreditaţi la meciuri şi apoi o trimite cluburilor sau federaţiilor organizatoare, faţă de România, aici unde listele sunt întocmite de către cluburilor sau federaţiile organizatoare.
În cazul Turciei, al Italiei sau al Spaniei, care urmează aceeaşi procedură, treaba e simplă, asociaţia presei sportive alcătuieşte lista de care vă vorbeam mai devreme, însă pentru a dobândi calitatea de membru, de data aceasta la fel ca în România, procedura este una strictă, care implică pe lângă o taxă bianuală. codurile de etică şi deontologie, alături de recomandarea a trei membri existenţi. Practic, prin apartenenţă la asociaţia naţională este recunoscut public statutul de jurnalist, care pe lângă aceste beneficii implică o serie de rigori profesionale, standarde şi obligaţii la care cei din presă trebuie să se supună.
Stadionul din Antalya, redenumit în scopuri comerciale după o companie aeriană este în proporţie majoritară sustenabil, adică îşi produce energia de care are nevoie pentru a se întreţine. Din câte am înţeles, datorită panourilor fotovoltaice montate pe acoperişul arenei, arena “scorpionilor roşii”, căci aşa sunt alintaţi suporterii celor de la Antalyaspor, este în primele 10 din cadrul ţărilor membre UEFA. Per total, condiţiile pe care le oferă arena din Antalya sunt similare cu cele întâlnite la noi în Giuleşti, Ghencea sau pe Cluj Arena.
Distanţa de la hotelul în care am fost cazat, aflat în localitatea Lara şi arena clubului alb-roşu este de aproximativ 25 de kilometri, drum pe care l-am făcut cu un taxi al cărui tarif pentru un segment a fost de 30 de euro. Preţul este reglementat de companiile de taximetrie prezente în Lara, asta pentru că la întoarcere, deşi trecut un pic de miezul nopţii, aceeaşi cursă a fost doar 20 de euro.
Zona prin care se permite accesul presei este situată lângă intrarea VIP a stadionului. Am ajuns la stadion cu două ore înainte de meci, aceasta fiind procedura standard, mi-am ridicat vesta şi acreditarea, m-am bucurat de un desert specific locului şi am intrat pe stadion cu aproximativ 30 de minute înainte de începerea partidei.
VEZI GALERIA FOTO COMPLETĂ AICI!
Ce am apreciat este faptul că înaintea oricărui eveniment sportiv din Turcia este intonat imnul naţional de stat, iar fotbalul nu face excepţie.
Meciul a fost dominat de gazde, care au şi deschis scorul, însă Beşkitaş care nu mai are nici o şansă la campionat, a reuşit nu doar să egaleze, ci şi să câştige partida în timp regulamentar. Echipa de pe malul Bosforului şi-a schimbat antrenorul în urmă cu câteva etape, aducându-l pe portughezul Fernando Santos. Se pare ca nici acesta nu va face purici pe banca tehnică, urmând să fie instalat în vară Mircea Lucescu sau fostul decar al “vulturilor”, Sergen Yalcin, în prezent “principalul” celor de la Antalyaspor.
Interesantă este poziţionarea suporterilor echipei oaspete. Aceştia s-au aflat undeva în colţul terenului, izolaţi, organizaţi pe trei etaje, blocaţi de o plasă externă pentru a nu arunca materiale pirotehnice în stadion.
Cam atât despre primul meu meci în Superlig ca jurnalist.
